In pijamale prin universuri paralele

Denisei

Intr-o zi, in traficul aglomerat din Shanghai mi s-a parut ca vad o biciclista in pijama. Ce, au descoperit chinezii o noua costumatie sport?! Nu se poate, mi-am spus, sigur era un costum care doar semana cu o pijama, a trecut si repede... ti s-a parut. Cand am vazut o alta femeie in pijama, cu pantofi si cu geanta pe umar, am simtit ca mi se pregateste ceva. Apoi au inceput sa apara din ce in ce mai multi: in pijamale pe scuter, in pijamale pe bicicleta, in pijamale la piata, in pantofi cu toc si pijamale! In pijamale in parc, ca si cum ar fi in curtea casei; in pijamale la supermarket! Vezi pijamale umblatoare mai ales in weekend si seara. Sotul cu sotia la brat in pijamale, mama si fiica in pijamale la cumparaturi. Acum au inceput sa apara in pijamale de vara. Barbati in pijamale trei sferturi si cu maneca scurta, in parc, picior peste picior, fumeaza relaxati o tigara! S-a intors lumea cu fundul in sus si eu nu stiu? (poze)

Cand ii vad, mi se blocheaza mintea, ma simt ca intr-o piesa absurda de teatru absurd. E ca si cum ordinea acestei lumi, asa fragil echilibrata cum e, ar fi in pericol si toate, asa cum le stiam, vor fi deodata pe dos. Ma cuprinde o frica nedefinita, ca de sfarsit de lume, e ca si cum ai fi fost trecut cu forta intr-un univers paralel, care doar seamana cu lumea ta, dar e guvernat de alte ne-legi, in care orice s-ar putea intampla. Daca intr-o zi vor fi toti in pajama pe strada? Atunci eu, in haine normale, voi fi anormala... Sau daca vor incepe sa umble pijamalele singure pe strazi, din ce in ce mai multe, ca intr-o invazie extraterestra? Extra-domestica.

Mintea mea, care a inteles sau macar a acceptat atatea „diferente culturale“ chinezesti, care a priceput teorii indraznete si abstractiuni fistichii se panicheza la aparitia acestor pijamale umblatoare. Si dupa o scurta perioada de entuziasm incepator, in care am crezut ca am gasit in sfarsit un loc in care oamenii prefera firescul normalului, cred ca m-am cam vindecat de revolta impotriva regulilor absurde ale lumii euro-occidentale; imi place asa cum e, cu tabuuri, cu lucruri care se fac si lucruri care nu se fac, cu pijamalele-se-poarta-in-casa.

Mi-e teama sa nu ies si eu in pajama pe strada intr-o zi. Am inceput sa visez ca mi se intampla asta. Si cum imi place sa experimentez din cand in cand tot felul de ciudatenii pe care le vad pe aici, as putea fi tentata… Asa ca mi-am aruncat toate pijamalele. Nu cred ca voi mai purta vreodata, sunt periculoase pentru ordinea lumii. Si daca vedeti pe undeva pijamale euro-occidentale la plimbare, sa nu-mi spuneti.